Deși originea cuvintelor poate fi un termen oarecum mai larg, avem onomastică pentru a-l putea face mai mic. În acest caz, se referă la nume proprii. Numele care sunt și vor fi protagoniștii noștri, atât în viața noastră, cât și în munca pe care o prezentăm de pe acest site web.
Dar, chiar dacă cunoaștem adevăratul sens al cuvântului „onomastică ”, acesta nu se putea opri aici. Acel „mai mult” este originea și proveniența tuturor numelor proprii pe care le folosim - nu doar pentru oameni, ci și pentru locuri. Pentru că totul are un început! Vreți să-l știți?
Ce este Onomastica?
Când ne referim la acest cuvânt, cu siguranță toată lumea îi cunoaște semnificația. Am putea spune că este o ramură sau o parte a lexicografiei - adică întreaga colecție sau grup de cuvinte pe care le are o limbă. Dar în cazul onomasticii, aceste cuvinte se referă la nume proprii, cum ar fi numele de familie, precum și la cele care desemnează locuri, plante sau evenimente etc. Nu trebuie să uităm că cuvântul onomastică provine din greacă și poate fi tradus ca „arta de a atribui nume sau de a denumi”.
Clasificarea sau ramurile Onomasticului
Antroponimie
Una dintre cele mai importante ramuri este antroponimia, numită și onomastica antropologică . Aceasta studiază numele proprii și numele personale, inclusiv numele de familie. Desigur, în unele culturi antice, pentru identificare se folosea un singur nume propriu sau prenume.
Se spune că majoritatea numelor personale provin din alte substantive comune. Prin urmare, uneori este mai dificil să le cunoaștem semnificația. Pentru a afla, trebuie să ne uităm la etimologie , deoarece aceasta ne va spune istoria numelui. Avem nume personale de origine greacă, romană, ebraică, germanică și arabă.
Interesant este că, cu mulți ani în urmă, numele unui copil era adesea primele cuvinte pe care tatăl le rostea când îl vedea . Romanii, pe de altă parte, dacă nu își aleseseră un nume, foloseau numere.
nume de locuri
O altă disciplină din cadrul onomasticii este studiul toponimiei. Deși toponimia nu se limitează la toponimie, ea este frecvent întâlnită și în anatomie și biologie. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea termenul a fost inclus oficial în dicționarul Academiei Regale Spaniole.
Este important de menționat că toponimele pot deriva și din nume personale. Cu toate acestea, acestea sunt și nume care ies în evidență prin calitățile sau materialul la care se referă. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că un toponim poate evoca calități ale mediului înconjurător ca și cum ar fi o conexiune mistică, dar aceasta este originea numelui. În toponimie, găsim hidronimele (râuri), talasonimele (mări și oceane), oronimele (nume de munți) și teonimele (nume de zei).
Bionimie
În acest caz, merită menționat faptul că se concentrează pe studiul numelor ființelor vii, în special animalelor și plantelor. Zoonimia se referă la numele animalelor, în timp ce fitonimia se ocupă de numele plantelor.
Odonimie
Desigur, dacă vorbim despre clasificarea numelor, nu l-am putea ignora nici pe cel care se ocupă de străzi, piețe sau autostrăzi. Deoarece toate acestea, mai degrabă numele lor, vor face parte din așa-numitul odonim. Acest termen vine, de asemenea, din greaca veche și poate fi tradus ca „nume de cale”.
Istoria Onomasticii în țara noastră
Trebuie spus că în Spania se vorbeau mai multe limbi, cum ar fi celtiberiana și tartesiana, printre altele. Acest lucru indică faptul că în țara noastră erau prezente culturi și diversitate, având o mare varietate de sunete, litere și rădăcini de cuvinte. De exemplu, castiliana și iberica au în comun cele cinci vocale care le disting de celelalte limbi romanice, precum și alte sufixe care nu provin din latină, cum ar fi -arro și -ueco.
Când au sosit romanii, au adus cu ei latina și, ca atare, au dorit ca aceasta să fie limba dominantă, ștergând efectiv majoritatea celorlalte limbi vorbite. De-a lungul timpului și prin generații, latina a devenit singura limbă. Cu toate acestea, se spune că și basca a supraviețuit. Aceasta explică de ce multe toponime și nume derivă din latina vulgară , care cuprindea toate dialectele. O privire înapoi în istorie dezvăluie originile multor nume.